Habar n-am care e treaba cu eseul ăsta. L-o fi scris omul când era beat. Poate mai rău. L-o fi scris treaz și s-a încăpățânat să-l publice. Oricum, l-am văzut când lucra la el, transpirat, cu editorul sârb și redactorul lui polonez, de parcă ar fi lucrat într-un banc, nu într-o instituție a statului unde se editează texte. Recomand să-l citiți, în principiu ca să vedeți de ce nu sunteți de acord cu el și să ne fie la toți clar că n-are stofă de critic. Omul delirează despre stil, dragoste, țuică și iepuri. Cum se leagă astea? O să vedeți.

Botond Pascariu