Nu știu ce să zic cu textul ăsta, mie nu prea îmi place să povestească oamenii ce au vorbit cu mine, pentru că cine știe ce se înțelege, nu știe nimeni toată povestea, nu știe nimeni că în seara de dinainte să mă întâlnesc cu Alex pe Buzești am stat pe o bordură și m-am gândit la suflete, mai ales la al meu, și gândurile au fost așa de intense că a trebuit să îmi iau țigări de la un nonstop și să mă oblig să cred ca sunt un personaj dintr-o povestioară d-asta care surprinde voci interioare și e un pic plictisitoare, dar o citești, nu mai ai baterie la telefon și faci orice ca să nu stai cu gândurile tale, efectiv mai bine citești ceva mediocru, și deci eu așa mă gândeam când m-am întâlnit cu Alex pe Buzești, că gândurile mele nu sunt ale mele, ci ale ăluia care a scris cartea, și nu știa nimeni asta, nici Alex, lui i-am zis doar salut și apoi n-am mai știut cum să continui, i-am zis să scrie short stories, ar merge, nu? m-am mai plimbat un pic în ziua aia și mi-am luat o căciula pe care scria Best, cu ciucure, foarte frumoasă, deși era cald rău, m-am gândit că la un moment dat o să fie și frig și că oricum nu contează ce vreau eu, contează doar ce vrea personajul căruia îi aparțin de fapt gândurile mele și ala voia o căciulă, frate. 

Deci nimeni nu știa chestiile astea și eu cred că sunt importante. Așa, și apoi mi-a scris Alex un mesaj pe messenger și mi-a zis că a scris ceva juicy, să citesc, cică. Nu eram prieteni pe Facebook, truth is că nu am vorbit de ani de zile, și oricum are genul ăla de comportament înnebunitor pe social media, care își face conturi noi și le șterge și te zăpăcește și oricum mereu se împrietenește cu niște băieți pasionați de muzică și cam atât, deci, ca să revin, am crezut că mă confundă sau că e un mesaj d-ăla clasic de la conturi necunoscute care trimit dick pics sau invitații la târguri de produse handmade, dar uite că nu, era un șir de mesaje despre cum practic toată lumea o să se supere pe postul ăsta lung al lui, dar ce conteaza, că sunt toți niște triști sau alt cuvânt d-ăsta care nu mi-a plăcut deloc, un cuvânt pe care l-ar folosi un vecin de compartiment de tren când ar vorbi de parlamentari, n-a fost prea drăguță discuția, și atunci Alex s-a enervat și mi-a zis că nu înțeleg nici eu mare lucru din ce spune el acolo despre kranutz și despre admina pentru că sunt dintr-o gășculiță stângistă și atâta pot și eu. Dar s-a băgat autocorrectul și a scris de fapt ”gâsculiță stângistă” și a fost o jignire supersweet pentru că personajul meu muncit de gânduri despre suflete și dragoste a devenit o gâsculiță și așa a rămas, și-a pus căciula în cap și a terminat cu împrumutul de gânduri.